TeXTe

Lumina indecisă a zorilor, în care ţipetele mierlei scapără scîntei, s-a închegat de mult sub forma clădirilor şi a vuietului străzii.
Zăpada căzută peste noapte s-a topit de tot. Apa picură din streşini iar lumina soarelui te-ar putea face să crezi că e o seară de început de primăvară, nu o după-amiază de iarnă. Gurile ferestrelor deschise emană un aer stătut de convalescent.
Dar cine se joacă cu astfel de gînduri?
Trecătorii fie nu observă schimbarea vremii, fie o ignoră în folosul unor preocupări mai serioase, fie o înregistrează periferic şi nu îşi bat capul să descopere cauza subitei lor bune-dispoziţii, fie o consumă social, întîmpinîndu-se cu : “Ce vreme frumoasă e azi!” sau “Bine că s-a încălzit.”.
Poate doar vreun tînăr, prelingîndu-se ca o umbră peste tencuiala căzută a zidurilor, peste ornamentele desuete ale caselor vechi, prin găurile dintre cărămizi, cu perceptia primenită de atîta stat în casă cu nasul în cărţi, îşi permite să scoată această zi din calendar şi să o cerceteze ca pe un eveniment al propriei sensibilităţi.
Se va trezi şi el pînă la urmă în faţa unei uşi albe, numerotate, în care va trebui să bată timid. O voce autoritară îl va chema înuntru.I se va da un formular în care va completa, stînd puţin pe gînduri, numele, prenumele, adresa şi data...2 decembrie.

Lupo