duminică, 9 noiembrie 2008

"O zi , care să nu fie nimic altceva decît o simplă durată de douazeci şi patru de ore, nu-i de tolerat. Ci trebuie să fie o lungă plăcere aproape insuportabilă o zi, un coit prelungit, asta trebuie să fie o zi, fie că vrei fie că nu."

"La fel ca oaia care, întinsă pe jos, pe pajişte, îşi dă sufletul şi mai paşte cîte-o gură de iarbă, cei mai mulţi dintre oameni nu mor decît în ultima clipă. Alţii încep să o facă înainte cu doăzeci de ani, uneori chiar mai mult. Ei sunt nefericiţii pămîntului."

"Dar de vreme ce bolnavul poate sta când pe o parte când pe alta la el în pat , avem şi noi dreptul în viaţa de toate zilele să ne răsturnăm de pe o rână pe alta , asta-i tot ce putem face , tot ce s-a găsit să ne apărăm împotriva Sorţii. Nu trebuie să nădăjduieşti a-ţi lăsa nefericirea nicăieri pe drum. E ca o femeie groaznic de urâtă Nefericirea, şi cu care te-ai fi însurat. Poate că tot mai bine e , la urma urmei, s-o iubeşti un pic decît să te vlăguieşti snopind-o-n bataie toata viata. De vreme ce nu-i poţi face de petrecanie."

0 comentarii:



Posts Relacionados